Povestea lui Harap-Alb
Ion Creangă · 1877
Basm cult publicat în 1877 în „Convorbiri literare”, opera valorifică tiparul basmului popular, dar îl individualizează prin oralitate, umor și realismul lumii țărănești moldovenești.
- 1
Craiul primește o scrisoare de la fratele său, Verde-Împărat, care, neavând decât fete, cere un nepot pentru a-i lăsa tronul.
- 2
Cei doi fii mari eșuează la proba curajului: sunt speriați de tatăl deghizat în urs la podul de peste râu.
- 3
Mezinul, sfătuit de Sfânta Duminică (bătrâna cerșetoare miluită de el), cere calul, armele și hainele tatălui de la tinerețe și trece proba.
- 4
Împotriva sfatului părintesc, eroul se încrede în Spân, îl ia drept slugă și coboară în fântână, unde este deposedat de identitate: devine „Harap-Alb”, sluga Spânului.
- 5
La curtea lui Verde-Împărat, Spânul îi impune probe: aducerea salățelor din Grădina Ursului, a pielii cerbului cu pietre prețioase și pețirea fetei Împăratului Roș.
- 6
Ajutat de Sfânta Duminică, de calul năzdrăvan, de Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă și Păsări-Lăți-Lungilă, de crăiasa furnicilor și a albinelor, eroul trece toate încercările.
- 7
Fata Împăratului Roș dezvăluie adevărul; Spânul îi taie capul lui Harap-Alb, calul îl ucide pe Spân, iar fata îl învie cu apă vie și apă moartă.
- 8
Nunta și împărăția marchează maturizarea eroului: inițierea s-a încheiat.