Testament
Tudor Arghezi · 1927
Poezia de deschidere a volumului „Cuvinte potrivite” (1927) este o artă poetică modernistă în care poetul își definește crezul: transformarea suferinței și a limbajului brut al strămoșilor în valoare estetică.
- 1
Eul liric se adresează unui „fiu” spiritual, căruia îi lasă drept moștenire nu bunuri, ci o carte.
- 2
Cartea este „treaptă” — punte între generații — și rezultatul unui efort îndelungat („hrisovul vostru cel dintâi”).
- 3
Poetul revendică truda robilor și a strămoșilor: din „sapă” se naște „condeiul”, din „brazdă” — „călimara”.
- 4
Estetica urâtului: „din bube, mucegaiuri și noroi / Iscat-am frumuseți și prețuri noi”.
- 5
Cuvintele sunt transfigurate: „graiul lor cu-ndemnuri pentru vite” devine „cuvinte potrivite”.
- 6
Poezia are și rol justițiar: „Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinte”.
- 7
Finalul afirmă colaborarea dintre har și trudă: „Robul a scris-o, Domnul o citește”.