Leoaică tânără, iubirea
Nichita Stănescu · 1964
Publicată în volumul „O viziune a sentimentelor” (1964), poezia este o artă poetică a iubirii: sentimentul, metaforizat ca leoaică, transformă radical percepția eului asupra lumii.
- 1
Prima strofă: iubirea, personificată ca „leoaică tânără”, îl atacă brusc pe eul liric („Mi-a sărit în față”).
- 2
Colții albi „mi i-a înfipt în față” — agresiunea sugerează intensitatea și caracterul irezistibil al sentimentului.
- 3
A doua strofă: metamorfoza universului — „lumea era rotundă”, cerul devine „o boltă aproape circulară”, iar simțurile se răsfrâng.
- 4
Vederea „sări ca o ciocârlie” — sinestezia și dinamizarea simțurilor.
- 5
A treia strofă: dispariția iubirii-leoaică lasă în urmă o pustiire; eul se caută pe sine ca pe un deșert („un deșert în strălucire”).
- 6
Auzul „o întâlni... lângă ciocârlii”, iar eul rămâne cu senzația transformării ireversibile.